Misiune
Institutul Arbitral Român s-a născut din dorința și practica consensului, în acest interval istoric, în care interconectivitatea a devenit o relație ireversibilă, ”producând” cetățeni mai cosmopoliți, mai toleranți și mai pregătiți pentru compromis. Viitorul nu poate fi decât al consensului, căci, practica consensului dilată și devine condiție sine qua-non a realizării globalizării. Consensul generează solidaritate!
Într-un sistem de drept, născut ca o consecință a celei mai vechi specializări sociale – exercitarea puterii, consensul nu reprezintă altceva decât o manifestare firească a unei societăți evoluate, generând redefinirea statutului filosofiei dreptului. Este important de subliniat în acest context că, ”dreptul” nu este o ”problemă” filosofică oarecare, accesorie unor teme existențiale ci, a fost și va rămâne, o temă principală, de fond a filosofiei. Dreptul parcurge, istoric vorbind, etape în care izvoarele sale sunt diferite. Plecând de la Divin, se ajunge la natură, ca drept natural. Odată cu dreptul natural se naște jus connatum, acel drept născut odată cu persoana, inalienabil! Acest drept inalienabil are în componența sa consensul, ca element definitoriu al manifestării juridice a individului.
În prezent, societatea actuală este caracterizată de binomul „natură-libertate”, un veritabil motor social, ce conduce la cristalizarea modalității de soluționare alternativă a disputelor / litigiilor pe calea arbitrajului, această modalitate devenind o libertate cucerită, astfel cum arăta și Thomas Paine, care pretindea că statul sau guvernul nu trebuie să se intereseze de arbitraj, având o obligație de abținere cu scopul de a proteja această libertate.
Istoria literară juridică, completată armonios de practică, a demonstrat că arbitrajul a fost perceput și este în continuare, ca un drept fundamental ce necesită a fi consacrat și protejat de Constituție. Mărturie în acest sens stă Constituția Franceza de la 1791, Cartea V art. V. care stabilea hotarul dintre libertățile cucerite, între care se regăsește arbitrajul, și restul drepturilor cetățenilor.
Constatăm astfel că de-a lungul istoriei s-a creat o jurisdicție (juris dico) privată ce a devenit o alternativă viabilă la jurisdicția Statului de drept. Deși aparent pleonastică această sintagmă, în esență, ea consacră nașterea statului modern, căci este evident că Statul nu poate exista fără Drept!
Această justiție privată, arbitrajul, practicată atât la nivel transnațional cât și domestic, condiții prealabile necesare universalizării, mondializării sale, a dezvoltat un spațiu socio – economic –cultural – juridic cu caracteristici bine definite, un forum alternativ, plasându-ne în plin proces în care iura novit curia se transformă și devine iura novit arbitrer! Procesul prin care se realizează consensul fiind lent, dar constant.
În cadrul acestui parcurs istoric, de cristalizare a arbitrajului prin delimitări, s-a creat o ”lume mică” elitistă, pluriculturală, a Arbitrilor Internaționali, ce au fost definiți de către sociologul Yves Dezlay ca fiind ”acei grand old man” sau, persoane ale unui ”mariaj fericit de interese între elita juriștilor și oameni de afaceri”.
*
* *
Pornind de la aceste considerente a dobândit personalitate juridică Institutul Arbitral Român, înființat ca asociație non-profit, ca un open acces la Know-How-ul culturii arbitrale și, de ce nu, în final, o platformă solidă de informații și profesioniști din sfera arbitrajului.
Institutul are poziția „geometrică” optimă pentru a investiga trecutul, contempla prezentul și proiecta viitorul, pentru că își propune să instituie, să stabilească, să fixeze practicile arbitrale, parcurgând toate componentele arbitrajului.
Aparent elitistă denumirea acestei asocieri de Institut, însă calitatea membrilor și numărul acestora creează legitimitățile acestei denumiri, întrucât:
♦ ne propunem să ne exprimăm dincolo de câmpul arbitrajului, la punctele de intersecție cu alte câmpuri socio-economice (cu titlu de exemplu – domeniul management)
♦ ne animă un sentiment național iar intervalul istoric în care eroziunea conceptului de Stat va suferi modificări, este într-un orizont mult prea îndepărtat.
Institutul Arbitral Român are un obiect specific de activitate stabilit in actele constitutive, misiunea sa fiind diseminarea în orice formă a cunoașterii arbitrale și ”desecretizarea” tainelor arbitrajului, astfel încât această zonă să devină abordabilă pentru toți indivizii, în virtutea dreptului inalienabil, câștigat, al consensului. Invităm alături de noi, în această inițiativă de crearea a unei conștiințe comune a arbitrajului, pe toți cei interesați în a se informa și/sau pregăti să parcurgă o activitate de arbitraj, în calitate de reprezentant al unei părți, arbitru sau observator și într-un viitor, experți.

Alin C. Pop,
Președinte IAR

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!